Cum ne-au învăţat să vorbim maimuţele şi păsările? O nouă teorie încearcă să explice originea limbajului uman

De la păsări am luat partea „melodică” a limbajului nostru, iar de la alte specii de primate am preluat partea „lexicală”, purtătoare de conţinut, a comunicării vocale. Cândva, acum aproximativ 100.000 de ani, aceste două componente s-au îmbinat, dând naştere limbajului uman, în forma în care îl cunoaştem azi, cred autorii unui nou studiu pe această temă: lingvistul Shigeru Miyagawa, profesor de limbă şi cultură japoneză la MIT, Robert Berwick, profesor de lingvistică informatică la MIT, Shiro Ojima şi Kazuo Okanoya, cercetători la Universitatea din Tokio. Lucrarea lor, „The Integration Hypothesis of Human Language Evolution and the Nature of Contemporary Languages,” a fost publicată în jurnalul Frontiers in Psychology.

Alţi specialişti în lingvistică sunt de părere că există o prăpastie între limbajul oamenilor şi cel al altor specii de animale; că limbajul uman, capabil să creeze o infinitate de înţelesuri noi, se deosebeşte radical de limbajul altor animale, ce ar avea un set finit de lucruri pe care le poate exprima. 

• Încheiem anul cu Bine pe Bursa Binelui
• Damian Drăghici, complet, sincer și deschis. „M-a ajutat rugăciunea” | ALTCEVA CU ADRIAN ARTENE

Autorii noului studiu consideră însă că, analizând mai profund această aparent infinită capacitate a limbajului uman modern de a produce noi sensuri, se regăsesc, de fapt, particularităţile „finite” ale limbajului altor animale, deci comunicarea umană e mult mai similară cu cea animală decât se credea.

Autorii consideră că limbajul uman este structurat în două componente, sau „straturi”: stratul „expresiv”, legat de structura variabilă a frazelor, şi stratul lexical, în care se regăseşte conţinutul de bază al unei fraze. Cel două componente sunt într-o „stare finită” – ca şi la animale -, iar ceea ce este unic în limbajul uman este modul în care s-au îmbinat, s-au integrat organic. „Infinitatea” specifică limbajului uman se obţine prin combinarea unor „unităţi de limbaj în stare finită”, spun cercetătorii. Stratul „expresiv” prezintă similarităţi cu cântecul păsărilor, iar stratul „lexical” – cu limbajul unor specii de primate actuale, dintre care unele sunt capabile de vocalizări foarte complexe, ce exprimă diferite lucruri. 

Încă din secolul al XIX-lea, Charles Darwin a explorat ideea că între limbajul uman şi cântecul păsărilor ar exista conexiuni. Acum, autorii noului studiu speră ca lingviştii să primească favorabil aceastp nouă „ipoteză a integrării” şi ca ea să ajute la descifrarea originii limbajului uman.

Sursa: Science Daily